„Sport pentru Viaţă” este o campanie de resposanbilitate sociala iniţiată de Gabriela Szabo, prin intermediul asociaţiei cu nume omonim.

Premizele care au stat la baza implementarii programului:
Campania este creată la iniţiativa Gabrielei Szabo, care a a avut ocazia să remarce diminuarea drastică a bazei naturale de selecţie pentru sportivii de performanţă, cauzată de lipsa interesului pentru sport, de dezvoltarea defectuoasă a copiilor generată de carenţa mişcării fizice şi de alimentaţia necorespunzătoare. Sedentarismul este, însă, o problemă extinsă, cu implicaţii puternice nu doar asupra sănătăţii fizice a oamenilor, dar şi asupra celei psihice, a tonusului, a eficienţei în muncă. Corpul uman este creat pentru mişcare şi, în lipsa acesteia, procesele fiziologice normale sunt tulburate, uneori până la dereglarea totală.

Descrierea problemei sociale:
Lipsa educaţiei sportive joacă un rol important în apariţia sedentarismului, iar rezultatele sunt vizibile în statisticile spitalelor. Astfel, bolile de inimă, cancerul la colon, obezitatea şi, mai târziu, apariţia osteoporozei, toata acestea au drept factor cauzator major lipsa exerciţiului fizic. În paralel, se remarcă evoluţia negativă a obiceiurilor nutriţionale, copiii europeni consumând mai puţin de jumătate din necesarul zilnic de vitamine şi minerale obţinute pe cale naturală, dar depăşesc nivelul corect de grăsimi şi zaharuri. Aceste disfuncţii – lipsa mişcării şi deficienţele nutriţionale produc efecte îngrijorătoare asupra populaţiei tinere – rapoartele europene indică un nivel de obezitate de 12% pentru copii între 6 şi 12 ani – dar nu numai.Un studiu efectuat în 6 ţări europene indică sportul ca ocupând locul 6 în preferinţele tinerilor, iar concursurile sportive pe locul 9. Primele locuri sunt ocupate de activităţi sedentare de tipul jocurilor pe calculator, privitul la televizor şi ascultarea de muzică.

Nici adulţii nu practică sport în mod constant – aceasta este în relaţie direct proporţională cu nivelul social şi de educaţie al oamenilor. Astfel, cei cu statut social superior sunt mai înclinaţi către o viaţă activă, având informaţiile necesare care să îi convingă de importanţa acesteia. În schimb, cei mai mulţi ignoră complet aceast aspect şi elimină complet mişcarea din viaţa lor, chiar şi din cele mai simple acţiuni – chiar şi un singur etaj este urcat cu liftul, o staţie de autobuz nu este decât arareori parcursă per pedes, plimbările în parc sunt scurte şi rare.

Sportul nu este un moft şi nici o activitate adiţională vieţii cotidiene, ci o nevoie reală a corpului şi a minţii noastre. Prea puţini sunt cei ce înţeleg acest lucru, chiar dacă efectele sunt vizibile la nivelul stării de sănătate şi a tonusului general.

Numărul de persoane afectate de sedentarism
Sedentarismul este o problemă ce ne afectează pe toţi. Copiii reprezintă cel mai activ segment al populaţiei, dar doar 60% dintre tinerii de 15-24 de ani practică sport o dată pe săptămână, şi doar 41% dintre adulţii între 25-39 de ani. Începând cu vârsta de 12 ani, activitatea fizică se reduce treptat, cu 3% pe an la băieţi şi cu 7% pe an la fete. Aceste date sunt preluate din eurobarometre, dar în România nu există o cercetare pe acest subiect, astfel încât nu putem cunoaşte exact nivelul sedentarismului.